„-Crezi tu în viaţa după naştere?”
Se spune despre doi copilaşi gemeni,
că la un moment dat au început o conversaţie în pântelece maicii lor. „-Crezi tu în viaţa după naştere?”, îl întreabă unul dintre bebeluşi! „-Desigur! După naştere trebuie să urmeze ceva.
Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează”, răspunse celălalt bebeluş. „-Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate această lume sau viaţă care ne aşteaptă?”. „-Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Probabil că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură, ajutaţi de mâinile noastre!”. „-Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ar fi de râs! Nu observi că noi suntem alimentaţi prin cordonul ombilical?! Am putea să excludem viaţa de dincolo de naştere, pentru că deja acuma cordonul nostru ombilical e prea scurt.”. „-Nu, nu, pentru că, cu siguranţă va fi ceva, însă, probabil, ceva mai diferit decât noi ne-am obişnuit aici.”. „-Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund”. „-Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi!”. „-Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?”. „-Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc”. „-Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, niciun fel de mamă, aşa că e evident că nu există!”. „-Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!”
că la un moment dat au început o conversaţie în pântelece maicii lor. „-Crezi tu în viaţa după naştere?”, îl întreabă unul dintre bebeluşi! „-Desigur! După naştere trebuie să urmeze ceva. 
Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează”, răspunse celălalt bebeluş. „-Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate această lume sau viaţă care ne aşteaptă?”. „-Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Probabil că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură, ajutaţi de mâinile noastre!”. „-Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ar fi de râs! Nu observi că noi suntem alimentaţi prin cordonul ombilical?! Am putea să excludem viaţa de dincolo de naştere, pentru că deja acuma cordonul nostru ombilical e prea scurt.”. „-Nu, nu, pentru că, cu siguranţă va fi ceva, însă, probabil, ceva mai diferit decât noi ne-am obişnuit aici.”. „-Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund”. „-Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi!”. „-Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?”. „-Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc”. „-Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, niciun fel de mamă, aşa că e evident că nu există!”. „-Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!”
Comentarios
Publicar un comentario